Am învățat să merg
Þinându-mă de tine.
Am crescut,
Iar tu
Mi-ai fost mereu alături.
Adeseori priveam înapoi
La urmele pașilor nostrii
Lăsate pe nisipul vieții
Și nu înțelegeam
De ce în momentele grele
O pereche de pași dispărea.
Nu simțisem niciodată
A fi rămas singură
Știam că
Tu erai mereu cu mine.
Abia acum într-un târziu
Am înțeles misterul acelor pași.
Ei nu erau ai mei
Așa cum am crezut
Erau ai tăi mămico
Căci mă purtai în brațe
Atunci când osteneam
Să pot să merg continuu
Mai departe
Să realizez în viață
Tot ceea ce cu tine
Am visat.